Conform Legii nr. 292 din 2011, Legea asistenței sociale, protecția socială “se definește în contextul principiilor, valorilor și tradițiilor ce guvernează relațiile sociale dintre indivizi, grupuri, comunități și instituții în statele Uniunii Europene și reprezintă un ansamblu de măsuri și acțiuni care au ca scop asigurarea unui anumit nivel de bunăstare și securitate socială pentru întreaga populație și în mod special pentru anumite grupuri sociale. Protecția socială cuprinde două componente de bază: asigurările sociale în sistem contributiv și asistența socială noncontributivă”. 

Principalul obiectiv al protecției sociale este acela de a-i sprijini pe cei care se află într-o situație dificilă să iasă din impas și să se reintegreze în societate, să se mențină activi pe piața forței de muncă.

Protecția socială are în vedere condițiile materiale de trai și condițiile sociale. Prin condiții materiale se înțelege ocuparea forței de muncă, veniturile, locuința etc, iar prin condițiile sociale sănătatea, educația, mediul social etc.